lulea

LULEÁ, lulele, s.f. Obiect cu care se fumează, alcătuit dintr-o parte mai groasă şi scobită, în care se pune tutunul, şi dintr-o ţeavă (îndoită) prin care trece fumul; pipă; p.restr. găvanul pipei. ♢ expr. (Adverbial) Îndrăgostit (sau amorezat) lulea = foarte îndrăgostit. ♦ Cantitate de tutun cât încape în găvanul unei pipe. [var.: (reg.) liuleá s.f.] – Din tc. lüle.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



LULEÁ s. v. pipă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



luleá s. f., art. luleáua, g.-d. art. lulélei; pl. luléle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LUL//EÁ luleaéle f. Obiect folosit la fumat, având o parte îngroşată, cu cavitate înăuntru, în care se pune tutunul, şi alta, în formă de tub, prin care se trage fumul; pipă. ♢ Amorezat (sau îndrăgostit) lulea foarte îndrăgostit. 2) Cantitate de tutun cât încape în cavitatea acestui obiect. [art. luleaua] /<turc. lüle

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



luleá, luléle, s.f. (pop.) 1. pipă. 2. păhăruţ.

Trimis de blaurb, 03.07.2006. Sursa: DAR



luleá (luléle), s.f. – Pipă. – var. (Banat) lulă. – Mr. lule, megl. lulă. tc. lüle (Roesler 597; Şeineanu, II, 239; Miklosich, Türk. Elem., II, 120; Berneker 744; Lokotsch 1336), cf. ngr. λουλές, alb., bg., sb. lula.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER