- luceafăr
- LUCEÁFĂR, luceferi, s.m. 1. Nume popular al planetei Venus şi ai altor stele strălucitoare. ♢ Luceafărul-de-Dimineaţă sau Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui). Luceafărul-de-Seară sau Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara). Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopţii sau Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelaţia Lirei. Luceafărul-Porcesc sau Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelaţia Taurului. Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. fig. Epitet dat unui bărbat cu calităţi deosebite. – lat. Lucifer.Trimis de ana_zecheru, 21.05.2004. Sursa: DEX '98LUCEÁFĂR s. (astron.) 1. (art.) Venus (n. pr.), (pop.) steaua ciobanului. 2. luceafărul de dimineaţă = (pop.) steaua dimineţii, steaua zorilor; luceafarul de seară = (pop.) steaua ciobanului; luceafărul de ziuă v. Sirius; luceafărul din zori v. Sirius.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLUCEAFĂRUL-PÓRCULUI s. v. aldebaran.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimeluceáfăr (stea strălucitoare, figură proeminentă) s. m., pl. lucéferiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLuceáfărul (planeta Venus) s. pr. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLuceáfărul-de-Zíuă s. pr. m.Trimis de siveco, 07.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficLUCEÁFĂR lucéferi m. 1) Stea (foarte) strălucitoare (în special planeta Venus). 2) Personalitate cu calităţi deosebite într-un anumit domeniu de activitate spirituală. /<lat. luciferTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXluceáfăr (lucéferi), s.m. – 1. (înv.) Lucifer, prinţul demonilor. – 2. Nume de stea. – Mr. luţeafir(e). lat. lucĭfer (Puşcariu 987; Candrea-Dens., 1012; REW 5141; Tagliavini, Arch. rom., XII, 171), cf. sp. (lucifero). – Der. luceflengher (var. luceflender), s.m. (dracul), cu suf. -engeros, de origine ţig. (Bogrea, Dacor., I, 261) sau -endru, cf. fleandură.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
