- lotru
- LÓTRU, LOÁTRĂ, lotri, loatre, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (înv. şi pop.) Hoţ, tâlhar. ♦ (pop.) Ştrengar, şmecher. 2. adj. (reg.) Iute în mişcări, sprinten. ♦ Ager la minte, isteţ. – cf. pol. l o t r .Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LÓTRU s. v. bandit, hoţ, pungaş, tâlhar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelótru s. m., adj. m. (sil. -tru), art. lótrul, pl. lotri, art. lótrii; f. sg. loátră, pl. loátreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlótru (lótri), s.m. – Hoţ, bandit. sl. lotrŭ (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176; Tiktin), cf. sb. lotar, slov. loter, ceh., pol. lotr. – Der. lotroman, s.m. (Trans. de v., bandit), cu suf. -man. Mag. lator poate să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.