achingiu

ACHINGÍU, achingii, s.m. (În evul mediu, în Imperiul Otoman) Călăreţ turc care trăia din prada de război. – Din tc. akincı.

Trimis de ana_zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX '98



achingíu/echingíu s. m., art. achingíul/echingíul; pl. achingíi/echingíi, art. achingíii/echingíii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic