- licenţia
- LICENŢIÁ, licenţiez, vb. I. tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [pr.: -ţi-a] – Din fr. licencier (după licenţă).Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A licenţia ≠ a angajaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeLicenţia ≠ a numiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimelicenţiá vb. (sil. -ţi-a), ind. prez. 1 sg. licenţiéz, 1 pl. licenţiém (sil. -ţi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. licenţiéze; ger. licenţiínd (sil. -ţi-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA LICENŢI//Á licenţiaéz tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcţie, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLICENŢIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [pron. -ţi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].Trimis de LauraGellner, 05.10.2006. Sursa: DNLICENŢIÁ vb. tr. a concedia pe cineva din seviciu. (< fr. licencier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.