libaţie

LIBÁŢIE, libaţii, s.f. (În antichitate) Act ritual care consta în gustarea şi apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinităţii. ♦ p.ext. Închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere. [var.: libaţiúne s.f.] – Din fr. libation, lat. libatio, -onis.

Trimis de dan_chelu, 04.10.2006. Sursa: DEX '98



libáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. libáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. libáţiei; pl. libáţii, art. libáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 16.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



LIBÁŢIE s.f. (Ant.) Act religios care consta în vărsarea unei cupe de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor după ce cineva şi-a muiat buzele în ea. ♦ (p. ext.) Ridicare de pahar, închinare la o petrecere. [gen. -iei, var. libaţiune s.f. / cf. lat. libatio, fr. libation].

Trimis de LauraGellner, 04.10.2006. Sursa: DN



LIBÁŢIE s. f. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva şi-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere. (< fr. libation, lat. libatio)

Trimis de raduborza, 16.01.2008. Sursa: MDN