- leucit
- LEUCÍT s.n. Silicat natural de aluminiu şi de potasiu, de culoare cenuşie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrăşământ agricol. [pr.: le-u-] – Din fr. leucite.Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX '98LEUCÍT s. (min.) feldspatoid.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeleucít s. n. (sil. le-u-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLEUCÍT s.n. 1. Mineral din grupa silicaţilor, conţinând aluminiu şi potasiu, care se găseşte în unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb].Trimis de LauraGellner, 17.05.2005. Sursa: DNLEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conţinând silicat de aluminiu şi potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNLEUCÍT adj. v. leuci. [DLRM]Trimis de gall, 08.04.2008. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.