antropopatie

antropopatíe s. f., g.-d. art. antropopatíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ANTROPOPATÍE s. f. 1. formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă fiinţe umane, pe care le simte şi cărora le percepe vocea. 2. atribuirea de însuşiri şi stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii. ♢ reprezentare a divinităţii, în sistemele religioase primitive, ca o fiinţă cu sentimente şi pasiuni omeneşti; antropopatism. (< fr. anthropopathie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN