lela

LÉLA adv. (pop.; în expr.) A umbla lela = a hoinări, a vagabonda, a bate drumurile. – cf. l e l e .

Trimis de Anonim, 19.05.2004. Sursa: DEX '98



léla adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LÉLA adv. : A umbla lela a fi hoinar; a merge din loc în loc fără a urmări un scop precis; a hoinări; a vagabonda. /cf. lele

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



léla adv. – Hoinărind, fără scop. Creaţie expresivă, care pare să indice ideea de clătinare, de bălăbăneală, ca şi cea de gîngăveală şi de prostie, cf. sb. lola "a umbla creanga", pol. lele "prost", ceh. lyla "neghiob", sb. lolati se "a hoinări", napol. lollo "prost", calabr. lèllu "tont", sp. lelo "prost"; v. şi Iordan, BF, IX, 151 şi REW 4860. – Der. leleu, s.m. (prost); teleleu, s.m. (haimana, trîntor); lălîu (var. lălîi), adj. (prost, dezordonat), cf. Battisti, III, 2199; lălăi, vb. (a vorbi aiurea; a îngîna, a cînta încet şi monoton), pentru a cărui formulă expresivă cf. lat. lallare, gr. λαλέω, λαλάζω, germ. lallen; lălăială (var. lălăitură), s.f. (îngînare, fredonare); loloti, vb. (Trans., a face zgomot); loloţ (var. pl. loloţi, loloaţe), s.n. (smoc de lînă smulsă de scai la trecerea oilor); loloţi, vb. refl. (Trans., a se încîlci). – cf. lele, tala(lăi), laţe.

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER