- leicuţă
- LEICÚŢĂ1, leicuţe, s.f. (pop.) Diminutiv al lui leică1; leiculiţă, leicuşoară. – Leică1 + suf. -uţă.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LEICÚŢĂ2, leicuţe, s.f. (reg.) Diminutiv al lui leică2; pâlnioară. – Leică2 + suf. -uţă.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LEICÚŢĂ s. v. petunie, pâlnioară, pâlniuţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeleicúţă (leiculiţă; pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicúţei; pl. leicúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.