antropolatru

antropolátru s. m., pl. antropolátri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. şi f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră şi divinizează omul. [< fr. anthropolâtre].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ANTROPOLÁTRU, -Ă s. m. f. 1. cel care divinizează omul. 2. cel care adoră o divinitate reprezentată în forme umane. (< fr. anthropolâtre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN