lebădă

LÉBĂDĂ, lebede, s.f. 1. Gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe sau (rar) negre şi cu gâtul lung şi arcuit (Cygnus); pasăre care face parte din acest gen. ♢ Cântecul lebedei = ultima operă sau manifestare (înainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2. (art.) Constelaţie din emisfera boreală; Crucea. – Din sl. lebedĩ.

Trimis de ionel_bufu, 21.05.2004. Sursa: DEX '98



LÉBĂDĂ s. 1. (ornit.) lebădă cântătoare (Cygnus cygnus) v. lebădă de iarnă; lebădă de iarnă (Cyghus cygnus) = lebădă cântătoare; lebădă de vară (Cygnus olor) v. cucovă. 2. (astron.; art.) (reg.) cobiliţa (art.), coromâsla (art.), crucea (art.), fata-mare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lébădă s. f., g.-d. art. lébedei; pl. lébede

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LÉB//ĂDĂ lebădăede f. Pasăre acvatică migratoare de talie mare, cu gât lung, arcuit şi cu penaj alb sau negru. ♢ Gât de lebădă a) gât lung şi graţios; b) conformaţie defectuoasă a gâtului. Cântecul lebădăedei ultima operă de valoare a unui autor ilustru. 2) art. Constelaţie din emisfera nordică. [G.-D. lebedei] /<sl. lebedi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



lébădă (-béde), s.f. – Pasăre (Cygnus musicus). sl. (bg., rus.) lebedĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 55), cf. sb., cr., slov. labud. – Der. lebădoi (var. lebedoi), s.m. (mascului păsării).

Trimis de blaurb, 08.04.2008. Sursa: DER



LÉBĂDĂ, lebede, s.f. 1. Pasăre de apă, cu gâtul lung şi arcuit şi cu penele albe (Cygnus olor). ♢ Cântecul lebedei = ultima operă sau manifestare de valoare a unui scriitor, a unui muzician etc. înainte de moarte. 2. (art.) Constelaţie vizibilă în emisfera boreală. [pl. şi: lebezi] – Slav (v. sl. lebedĩ).

Trimis de gall, 08.04.2008. Sursa: DLRM