- lavră
- LÁVRĂ, lavre, s.f. Mănăstire mare în unele ţări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanţă unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX '98lávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. lávrei; pl. lávreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÁVR//Ă lavrăe f. rel. Mănăstire de mari proporţii din unele ţări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. /<sl. lavraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlávră (lávre), s.f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. ngr. λαύρα, parţial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s.m. (călugăr care aparţine la o lavră).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.