- latin
- LATÍN, -Ă, latini, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a vechiului ţinut Latium din Italia sau era originară de acolo. 2. adj. Care aparţine latinilor (1) sau Latiumului, privitor la latini sau la Latium; p. ext. care se referă la limba şi la literatura romanilor sau care aparţine acestora; latinesc. ♢ Limba latină (şi substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX '98LATÍN adj. v. papal, roman.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLATÍN adj., s. v. catolic, romano-catolic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLATÍN s., adj. 1. s., adj. roman. (Populaţie latin.) 2. adj. latinesc. (Limba latin.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimelatín s. m., adj. m., pl. latíni; f. sg. latínă, g.-d. art. latínei, pl. latíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLATÍN1 latină (latini, latine) 1) Care ţine de vechiul Latium; propriu vechiului Latium. 2) Care se referă la limba şi literatura romanilor. /<lat. latinus, sl. latiné, ngr. latinos, fr. latinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLATÍN2 latină (latini, latine) m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a provinciei Latium din Italia centrală sau era originară din această provincie. /<lat. latinus, fr. latinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLATÍN, -Ă adj. Din Laţiu. ♦ Roman; de origine romană. ♦ (mar.) Velă latină = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. [< lat. latinus].Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DNLATÍN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Latium /Italia/, care aparţinea Romei antice. ♢ roman. ♢ (s. f.) limbă italică vorbită de romani. II. adj. arhitectură latină = stil roman degenerat, având ca tip bazilica romană. ♢ (mar.) velă latină = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. (< lat. latinus, fr. latin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNlátin (latínă), adj. – Locuitor din Latium. lat. latinus (sec. XVII). Este dublet al lui letin, s.m. (străin; eretic), din mag. latin, sb. latin şi al lui latină, s.f. (străinătate; lume străină), cf. REW 4927. – Der. latinesc (var. înv. lătinesc, letinesc), adj. (latin); latineşte, adv. (în latină); latinie (var. lătinie), s.f. (înv., latină), toate din sec. XVII; latinism, s.n.; latinist, s.m.; latinitate, s.f.; latiniza, vb. (a romaniza, a face latin), toate din sec. XIX.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.