- larmă
- LÁRMĂ, (rar) larme, s.f. 1. Zgomot mare; gălăgie. ♦ fig. (Rar) Frământare, zbucium. 2. (înv.) Alarmă. – Din magh. lárma, scr. larma.Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX '98Larmă ≠ tăcere, tihnă, linişteTrimis de siveco, 27.03.2007. Sursa: AntonimeLÁRMĂ s. 1. v. hărmălaie. 2. v. zgomot.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLÁRMĂ s. v. alarmă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelármă s. f., g.-d. art. lármei; pl. lármeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÁRM//Ă larmăe f. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); gălăgie; zarvă. [G.-D. larmei] /<sb. larma, ung. lármaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlármă (lárme), s.f. – 1. (înv.) Alertă, alarmă. – 2. Gălăgie, tărăboi, zgomot mare. germ. Alarm (‹ it. all’arme), prin intermediul sl. (pol., sb., cr. larma), sau al mag. lárma (Cihac, II, 165; Gáldi, Dict., 179). Este un dublet al lui alarmă, s.f., din fr. alarme. sec. XVIII. – Der. lărmălău, s.n. (Trans., gălăgie), sing. reconstituit din pl. lărmălaie, cf. hărmălaie; lărmui, vb. (înv., a alarma; a face zgomot); lărmuitor, adj. (zgomotos).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.