lapidariu

LAPIDÁRIU, lapidarii, s.n. Colecţie de pietre mari sculptate sau gravate (basoreliefuri, statui, pietre de mormânt etc.); loc în care se păstrează o astfel de colecţie. [var.: lapidárium s.n.] – Din lat. lapidarium.

Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX '98



lapidáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (sil. -ri-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LAPIDÁRI//U lapidariui n. 1) Colecţie de pietre mari, sculptate sau gravate. 2) Loc unde se păstrează asemenea colecţie. [Sil. la-pi-da-riu] /<lat. lapidarium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LAPIDÁRIU s.n. 1. Colecţie de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc în care se păstrează o asemenea colecţie. 2. (În evul mediu) Tratat despre pretinsele proprietăţi curative sau magice ale pietrelor preţioase. [pron. -riu, var. lapidarium s.n. / < lat. lapidarium].

Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DN



LAPIDÁRIU s. n. 1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăţi curative sau magice ale pietrelor preţioase. 2. colecţie de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează. (< lat. lapidarium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN