- landou
- LANDÓU, landouri, s.n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri aşezate faţă în faţă şi cu capota formată din două părţi mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare şi acoperit. – Din fr. landau.Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX '98LANDÓU s. v. cărucior.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelandóu s. n., art. landóul; pl. landóuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLANDÓU landouri n. 1) înv. Trăsură luxoasă cu capota pliabilă, având patru locuri aşezate faţă în faţă. 2) Cărucior acoperit pentru copiii mici. /<fr. landauTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLANDÓU s.n. 1. Trăsură de lux cu două banchete aşezate faţă în faţă, al cărei acoperiş, format din două bucăţi, se ridică şi se lasă după voie. 2. Cărucior de copil, mare şi închis. [var. landau s.n. / < fr. landau, cf. germ. Landauer < Landau – oraş în Germania].Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DNLANDÓU s. n. 1. trăsură de lux cu două banchete faţă în faţă, al cărei acoperiş, format din două bucăţi, se ridică şi se lasă după voie. 2. cărucior de copil, mare şi închis. (< fr. landou)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNlandóu (landóuri), s.n. – Cărucior de copil. fr. landau; finala ca în carou, erou etc.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.