- laie
- LÁIE s.f. 1. Ceată de ţigani (nomazi). 2. Ceată dezorganizată şi zgomotoasă (de copii, de oameni). – cf. ucr., pol. l a j a, "haită de câini".Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX '98láie s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÁIE f. 1) înv. Grup de ţigani nomazi. 2) pop. Ceată dezorganizată şi zgomotoasă de copii sau de oameni. /<pol., ucr. lajaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXláie (lắi), s.f. – 1. Haită de cîini, mulţime de cîini. – 2. Şleahtă, ceată, hărmălaie. – 3. Şatră sau grup de ţigani care umblă sau trăiesc împreună. sl., cf. ceh. laje, rut., pol. łaje "haită", din sl. (sb.) lajati "a lătra" (Cihac, II, 164; Tiktin; DAR). – Der. lăieş, s.m. (ţigan nomad); lăieţ, s.m. (ţigan nomad; turnător în metal), rezultat dintr-o confuzie a cuvîntului anterior cu bg. lĕec "topitor, turnător", de la leja "a topi, a turna"; lăeţesc, adj. (ţigănesc); lăeţească, s.f. (dans ţigănesc); lainic, adj. (nomad, vagabond, hoinar), cu suf. -nic (după Cihac, din mag. lajha "leneş", slov. lajnati "a umbla cîntînd la vioară"; după DAR, în legătură cu rut. lan "leneş"; cf. Iordan, BF, IX, 147); lăinici, vb. (a rătăci, a hoinări); lăinicie, s.f. (lene).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.