antrenor

ANTRENÓR, -OÁRE, antrenori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. 2. s.n. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de maşină sau o maşină. – Din fr. entraineur.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ANTRENÓR s. (tehn.) portsatelit.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



antrenór (persoană) s. m., pl. antrenóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



antrenór (utilaj) s. n., pl. antrenoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ANTREN//ÓR¹ antrenoroáre n. Utilaj care serveşte pentru antrenarea unui organ de maşină sau a unei maşini. /<fr. entraineur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ANTRENÓR s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu antrenarea sportivilor. // s.n. Utilaj folosit pentru rotirea unor scule sau a pieselor de maşini-unelte. [cf. fr. entraîneur].

Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DN



ANTRENÓR, -OÁRE I. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor. II. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de maşini-unelte. (< fr. entraîneur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN