labirint

LABIRÍNT, labirinturi, s.n. 1. Construcţie cu un mare număr de camere şi de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuşti care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situaţie încurcată, fără ieşire. 2. (tehn.) Dispozitiv format din camere şi compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalaţii pentru a lungi parcursul unui fluid şi a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităţilor (şi a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa: DEX '98



LABIRÍNT s. (livr.) dedal.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



labirínt s. n., pl. labirínturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LABIRÍNT labirinturi n. 1) Edificiu constituit dintr-un număr mare de camere, aşezate astfel, încât ieşirea poate fi găsită cu mare dificultate. 2) fig. Problemă, situaţie extrem de încurcată. 3): labirint membranos totalitate a cavităţilor care formează urechea internă. /<fr. labyrinthe, lat. labyrinthus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LABIRÍNT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe încăperi şi galerii (asemănător edificiului mitic construit de către Dedal în Creta), în care orientarea este foarte dificilă. ♦ Grădină ornamentală din benzi înguste de arbuşti dispuse într-o înlănţuire care creează posibilitatea de rătăcire. ♦ (fig.) Lucru încâlcit, încurcat. 2. Dispozitiv folosit în diverse instalaţii pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung în scopul de a-i micşora viteza. 3. Parte a urechii interne, formată din cavităţi sinuoase. [pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos].

Trimis de LauraGellner, 29.09.2006. Sursa: DN



LABIRÍNT¹ s. n. 1. construcţie cu foarte multe încăperi şi galerii în care orientarea este dificilă. ♢ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuşti. 2. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioşii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligenţă care cere a găsi ieşirea dintr-o reţea de linii întortocheate. ♢ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 6⁴ de cămăruţe, la care unii pereţi au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăţi, unei proceduri. ♢ situaţie încurcată, fără ieşire. 5. dispozitiv folosit în diverse instalaţii pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micşora viteza. 6. parte a urechii interne, formată din cavităţi sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



LABIRINT²(O)- elem. "labirint". (< fr. labyrinth/o/-, cf. lat. labyrinthus, gr. labyrinthos)

Trimis de raduborza, 14.11.2007. Sursa: MDN



labirínt (labirínturi), s.n. – Dedal. – var. (înv.) lavirint. fr. labyrinthe, şi înainte (sec. XVII) direct din gr. λαβύρινθος (Gáldi 205).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER