labiat

LABIÁT, -Ă, labiaţi, -te, adj. (Despre corole şi calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, aşezaţi unul deasupra altuia ca nişte buze. ♦ (Despre plante) Care are corola şi caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse şi cu flori în inflorescenţe compuse; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [pr.: -bi-at] – Din fr. labié.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



labiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. labiáţi; f. sg. labiátă, pl. labiáte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LABIÁ//T labiattă (labiatţi, labiatte) (despre corole şi calicii) Care are forma unei pâlnii cu margi-nea tăiată în doi lobi aşezaţi unul peste altul ca nişte buze. [Sil. -bi-at] /<fr. labié

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LABIÁT, -Ă adj. (bot.; despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labium). // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale cu corolele bilabiate; (la sg.) plantă din această familie. [< germ. Labiaten, cf. fr. labié].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2005. Sursa: DN



LABIÁT, -Ă I. adj. (despre corolă, caliciu) prevăzut cu labii. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale, erbacee sau semiarbuşti, cu corolele bilabiate. (< fr. labié/es/)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN