- karate
- KARATÉ s.n. Metodă japoneză de luptă care foloseşte în atac sau apărare mişcări rapide şi violente, fără a apela la vreo armă. [acc. şi: karáte]. – Din fr. karaté.Trimis de catalin_caba, 26.02.2002. Sursa: DEX '98KARATÉ s.n. (Sport) Metodă japoneză de luptă care înglobează o serie de poziţii, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade. (cf. fr. karaté < cuv. jap., din kara = gol + te = mână) [def. MDN]Trimis de tavi, 12.01.2008. Sursa: DOOMkaraté s. n.Trimis de siveco, 12.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficKARATÉ n. Metodă de luptă, de origine japoneză, care face apel în atac sau apărare doar la mijloace naturale. /< fr. karatéTrimis de siveco, 12.01.2008. Sursa: NODEXKARATÉ s.n. Metodă de luptă de origine japoneză, care face apel în atac sau apărare doar la mijloace naturale. [< fr. karaté].Trimis de LauraGellner, 12.01.2008. Sursa: DNKARATÉ s. n. (sport) metodă japoneză de luptă care înglobează o serie de poziţii, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade. (< fr. karaté)Trimis de raduborza, 12.01.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.