- justiţie
- JUSTÍŢIE s.f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicţie dintr-un stat; ansamblul legilor şi al instanţelor judecătoreşti; sistemul de funcţionare a acestor instanţe. 2. Una dintre formele fundamentale ale activităţii statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale şi în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. ♢ expr. A chema (sau a se prezenta) în faţa justiţiei = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia.Trimis de cata, 02.02.2005. Sursa: DEX '98Justiţie ≠ injustiţieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeJUSTÍŢIE s. 1. v. instanţă. 2. v. dreptate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejustíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. justíţia (sil. -ţi-a), g.-d. justíţii, art. justíţieiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJUSTÍŢI//E justiţiei f. 1) Totalitate a instanţelor judecătoreşti şi a legilor unui stat. ♢ A chema (sau a se prezenta) în faţa justiţieei a cita (sau a se prezenta) la judecată. 2) Activitate a instanţelor judiciare ale unui stat; exerciţiu al puterii judiciare. 3) Principiu moral având ca esenţă conformitatea cu adevărul. 4) Caracter just; echitate; justeţe. [G.-D. justiţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. justitia, fr. justiceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXJUSTÍŢIE s.f. 1. Totalitatea instanţelor judecătoreşti şi a legilor unei ţări; sistem de funcţionare a instanţelor judiciare. 2. Echitate, dreptate. [gen. -iei. / < lat. iustitia].Trimis de LauraGellner, 28.09.2006. Sursa: DNJUSTÍŢIE s. f. 1. totalitatea instanţelor judiciare; sistem de funcţionare a acestor instanţe. 2. activitate fundamentală a statului, în soluţionarea litigiilor. 3. echitate, dreptate. (< fr. justice, lat. iustitia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.