antonimic

ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



antonímic adj. m., pl. antonímici; f. sg. antonímică, pl. antonímice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ANTONÍMI//C antonimiccă (antonimicci, antonimicce) Care ţine de antonime; propriu antonimelor. /<germ. antonymisch

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ANTONÍMIC, -Ă adj. Referitor la antonime. [cf. germ. antonymisch].

Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DN



ANTONÍMIC, -Ă adj. referitor la antonime; în raport de antonimie. (< fr. antonymique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN