juruit

JURUÍT, -Ă, juruiţi, -te, adj., s.f. 1. adj. (înv. şi reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soţ (sau soţie). 2. s.f. (reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – v. jurui¹.

Trimis de cata, 15.07.2006. Sursa: DEX '98



juruít adj. m., pl. juruíţi; (făgăduială) f. sg. juruítă, pl. juruíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic