jurisconsult

jurisconsult
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulţi, -te, s.m. şi f. Specialist în ştiinţele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus.
Trimis de cata, 02.03.2002. Sursa: DEX '98

jurisconsúlt s. m., pl. jurisconsúlţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

JURISCONSÚL//T jurisconsultţi m. 1) Specialist în drept care dă consultaţii juridice. 2) Jurist angajat de o instituţie pentru a o susţine în faţa justiţiei. /<lat. jurisconsultus, fr. jurisconsulte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

JURISCONSÚLT s.m. 1. (În Roma antică) Persoană care acorda părţilor asistenţă în faţa justiţiei. 2. Specialist care dă consultaţii în probleme de drept. 3. Specialist în ştiinţele juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituţie, pe care o reprezintă în justiţie. [< fr. jurisconsulte, cf. lat. iurisconsultus].
Trimis de LauraGellner, 28.09.2006. Sursa: DN

JURISCONSÚLT, -Ă I. s. m. (în Roma antică) persoană care acorda părţilor asistenţă în faţa justiţiei. II. s. m. f. 1. specialist care dă consultaţii în probleme de drept. 2. specialist în ştiinţe juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituţie, pe care o reprezintă în justiţie. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР
Synonyms:
, , ,


Look at other dictionaries:

  • jurisconsult — ju·ris·con·sult /ˌju̇r əs kän ˌsəlt, kən səlt/ n [Latin jurisconsultus, from juris, genitive of jus law, right + consultus, past participle of consulere to consult]: jurist; esp: one learned in international and public law Merriam Webster’s… …   Law dictionary

  • Jurisconsult — Ju ris*con sult, n. [L. jurisconsultus; jus, juris, right + consulere, consultum, to consult: cf. F. jurisconsulte.] (Law) A man learned in the civil law; an expert in juridical science; a professor of jurisprudence; a jurist. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • jurisconsult — [joor΄is kän′səlt] n. [L jurisconsultus, lawyer < jus (gen. juris), law + consultus: see CONSULT] JURIST …   English World dictionary

  • jurisconsult — noun Etymology: Latin jurisconsultus, from juris (genitive of jus) + consultus, past participle of consulere to consult Date: 1605 jurist; especially one learned in international and public law …   New Collegiate Dictionary

  • jurisconsult — /joor is keuhn sult , kon sult/, n. 1. Roman and Civil Law. a person authorized to give legal advice. 2. Civil Law. a master of the civil law. Abbr.: J.C. [1595 1605; < L juris consultus one skilled in the law. See JUS, CONSULT] * * * …   Universalium

  • jurisconsult — noun someone who has studied law; a jurist …   Wiktionary

  • jurisconsult — ju|ris|con|sult Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • jurisconsúlt — s. m., pl. jurisconsúlţi …   Romanian orthography

  • jurisconsult — n. legal advisor; expert in civil law …   English contemporary dictionary

  • jurisconsult — [ˌdʒʊərɪskən sʌlt] noun Law, chiefly historical an expert on law. Origin C17: from L. jurisconsultus, from jus, jur law + consultus skilled (from consulere take counsel ) …   English new terms dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”