- june
- JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Astăzi rar) Tânăr. ♢ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. s.m. (reg.) Holtei, burlac, becher. – lat. juvenis.Trimis de cata, 17.01.2006. Sursa: DEX '98June ≠ bătrânTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeJÚNE s. v. fecior, flăcău, ginere, mire, tânăr.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejúne adj. m., s. m., pl. juni; f. sg. júnă, pl. júneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJÚN//E juneă (junei, junee) şi substantival rar (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; tânăr. ♢ june prim actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit; prim-amorez. /<lat. juvenisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjúne (júni), s.m. – 1. Tînăr, flăcău. – 2. Bărbat neînsurat, burlac. – 3. (adj.) Tînăr. – Mr. gione "puternic, viteaz", megl. june, istr. jure. lat. jŭvĕnis (Puşcariu 921; Candrea-Dens., 920; REW 4642; DAR; Diez, Gramm., I, 155), cf. it. giovine, prov. jovne, fr. jeune, sp. joven, port. jovem. Uzul adj. este neol., împrumutat din fr. jeune. Der. juneţe, s.f. (tinereţe), cu suf. -eţe, der. neologic, imitînd it. giovinezza, fr. jeunesse; juni, vb. (a trăi ca burlac); junie, s.f. (tinereţe; feciorie), cu suf. -ie; junime, s.f. (tineret, tinerime), cu suf. colectiv -ime; junimist, s.m. (membru al unei celebre asociaţii literare fondate la Iaşi, în 1867, cu numele de Junimea).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.