- julă
- júlă, júle, s.f. (reg.) 1. femeie cu părul pieptănat îndărăt, cu tâmplele şi fruntea goale. 2. femeie sărăcăcios îmbrăcată şi încrezută.Trimis de blaurb, 28.06.2006. Sursa: DARjúlă (júle), s.f. – Femeie, muiere. ţig. žuli, ğuli (Graur, BL, V, 68). Legătura pe care o stabileşte DAR cu mag. suli "rău" pare greşită. – Der. julan, s.m. (bărbat afemeiat); juleaică, s.f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, îl punea în legătură cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. rom., XII, 173; juleandră (var. şuleandră, ciuleandră), s.f. (femeie, muiere), cu suf. expresiv -andră, cf. buleandră, fleand(u)ră, după Graur, BL, IV, 198, la un ţig. *ğuνlengero, de la ğuνli "femeie"); ciuleandra, adv. (hoinărind, umblînd creanga).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.