joncţiune

joncţiune
JONCŢIUNE, joncţiuni, s.f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părţi, unor elemente etc. ♦ (electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducţie ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal şi un semiconductor. ♦ (lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziţii sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unităţi militare. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. jonction.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

JONCŢIÚNE s. împreunare, unire. (joncţiune a două armate.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

joncţiúne s. f. (sil. jonc-ţi-u-), g.-d. art. joncţiúnii; pl. joncţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

JONCŢIÚN//E joncţiunei f. 1) Punere în contact a unor părţi, elemente sau lucruri. 2) Loc unde se realizează acest contact; punct de legătură. [Sil. jonc-ţi-u-] /<fr. jonction, lat. jonctio
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

JONCŢIÚNE s.f. Legătură, unire. ♦ (concr.) Locul unde se face o legătură; junctură. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. jonction, lat. junctio].
Trimis de LauraGellner, 11.05.2005. Sursa: DN

JONCŢIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiţi. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziţii ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcţie de relaţie. ♢ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unităţi. (< fr. jonction)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • joncţiúne — s. f. (sil. jonc ţi u ), g. d. art. joncţiúnii; pl. joncţiúni …   Romanian orthography

  • joncţional — joncţionál adj. m., pl. joncţionáli, f. sg. joncţionálă, pl. joncţionále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  JONCŢIONÁL, Ă adj. referitor la joncţiune (3); realizat prin joncţiune. (< joncţiune + onal) …   Dicționar Român

  • junctură — JUNCTÚRĂ, juncturi, s.f. (livr.) Joncţiune; (spec.) locul de unire a două formaţiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  junctúră s. f. (sil. junc ), g. d. art. junctúrii; …   Dicționar Român

  • rafeu — RAFÉU s.n. Linie de joncţiune a două jumătăţi simetrice ale unei formaţii anatomice sau ale unui organ. [< fr. raphé, cf. gr. raphe – sutură]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  RAFÉU s. n. linie de joncţiune a două jumătăţi… …   Dicționar Român

  • şarnieră — ŞARNIÉRĂ, şarniere, s.f. 1. Balama, ţâţână. 2. Dispozitiv format din două piese care, aşezate de o parte şi de alta a unui corp cilindric şi fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (geol.) Locul de îmbinare… …   Dicționar Român

  • adjoncţiune — ADJONCŢIÚNE, adjoncţiuni, s.f. Unire; adăugare. [pr.: ţi u ] – Din fr. adjonction. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98  adjoncţiúne s. f. → joncţiune Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  ADJONCŢIÚNE s.f. Unire …   Dicționar Român

  • fotovoltaic — FOTOVOLTÁIC, Ă, fotovoltaici, ce, adj. 1. (În sintagma) Efect fotovoltaic = apariţie a unei tensiuni electromotoare într o joncţiune semiconductoare sau într un contact metal semiconductor. 2. (În sintagma) Pilă (sau celulă) fotovoltaică =… …   Dicționar Român

  • jonctor — JONCTÓR, jonctori, s.m. Muncitor specializat în legarea cablurilor electrice. – Joncţ[iune] + suf. tor. Trimis de cata, 27.04.2002. Sursa: DEX 98  jonctór s. m. (sil. jonc tor), pl. jonctóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • joncţionat — JONCŢIONÁ vb. tr. a face o joncţiune; a lega. (< joncţi/une/ + ona) Trimis de raduborza, 06.12.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • lacunar — LACUNÁR, Ă, lacunari, e, adj. Care prezintă lacune, goluri. – Din fr. lacunaire. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LACUNÁR adj. incomplet. (Text lacunar.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  lacunár adj. m …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”