- joimăriţă
- JOIMĂRÍŢĂ, joimăriţe, s.f. Fiinţă imaginară cu înfăţişare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepseşte, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele şi femeile tinere leneşe la tors sau la dărăcit. ♢ fig. (pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iţă.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98JOIMĂRÍŢĂ s. v. bufniţă, buhă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejoimăríţă s. f., g.-d. art. joimăríţei; pl. joimăríţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJOIMĂRÍŢ//Ă joimăriţăe f. folc. Personaj fantastic, imaginat în chip de femeie rea şi urâtă, care în noaptea ce precedă joia mare pedepseşte fetele şi femeile tinere leneşe la tors sau la dărăcit. /joi + mare + suf. joimăriţăiţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjoimăríţă1 s.f. (pop.) 1. fiinţă mitologică având înfăţişarea unei femei urăte şi spurcate, cu cap mare şi cu părul despletit, cu dinţii mari şi rânjiţi; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei ţărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna şi inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii şi inului netors). 3. buhă, bufniţă. 4. (fig.) fată bătrână.Trimis de blaurb, 27.06.2006. Sursa: DARjoimăríţă2, joimăríţe, s.f. (înv.) soţia joimirului.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.