jiclor

JICLÓR, jicloare, s.n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



jiclór s. n. (sil. -clor), pl. jicloáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



JICL//ÓR jicloroáre n. (la motoarele cu ardere internă) Element al carburatorului sub forma unui tub cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizează în carburator debitul de combustibil necesar. [Sil. ji-clor] /<fr. gicleur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



JICLÓR s.m. Tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. [< fr. gicleur].

Trimis de LauraGellner, 11.05.2005. Sursa: DN



JICLÓR s. n. tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. (< fr. jicleur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN