jghiab

jghiáb (-buri), s.n. – 1. Canal, conductă deschise în partea superioară, ce permit scurgerea unui lichid. – 2. Streaşină. – 3. Canal de irigaţie. – 4. Şanţ de scurgere, rigolă. – 5. Albie, copaie. – 6. Crestătură, scobitură, adîncitură. – 7. Trecătoare, chei, pas îngust între doi munţi. – 8. (Trans.) Sicriu. – var. sghiab. sl. žlĕbŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 157; Conev 82), cf. bg., sb., cr. žleb, ceh. žlab, pol. žlob, rus. žolob. Din acelaşi cuvînt sl. provine mag. zsilip, zselép, de unde jilip, s.n. (jgheab de moară; jgheab ce foloseşte pentru scoaterea, prin alunecare, a buştenilor tăiaţi la munte), dublet al cuvîntului anterior (Cihac, II, 510; Gáldi, Dict., 140; după Miklosich, Slaw. Elem., 22, direct din sl.). Der. jghebui, vb. (a face jgheab); înjgheba, vb. (a asambla; a alcătui, a face ceva; a aranja, a repara). Aceleiaşi familii pare a-i aparţine jilapiţă, s.f. (Banat, lapoviţă), cf. sb. žljebica "adîncitură a buzei de sus".

Trimis de blaurb, 28.01.2008. Sursa: DER