- jelcui
- jelcuí, jelcuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se jelui.Trimis de blaurb, 26.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
jale — JÁLE1 s.f. 1. Tristeţe, mâhnire, durere adâncă; jelanie (2). ♢ loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. ♢ loc. adv. Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic. 2. (înv.) Doliu. [var.: (reg.) jéle s.f.] – Din … Dicționar Român