izumit

izumít, -ă, adj. (înv.) uluit, zăpăcit, ieşit din minţi.

Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR



izumít (-tă), adj. – Uimit, uluit. sl. izumiti "a înnebuni" (DAR). sec. XVII, înv.; împrumut literar.

Trimis de blaurb, 21.01.2008. Sursa: DER