izomorf

IZOMÓRF, -Ă, izomorfi, -e, adj. (Despre substanţe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă. – Din fr. isomorphe.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



izomórf adj. m., pl. izomórfi; f. sg. izomórfă, pl. izomórfe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IZOMÓRF izomorfă (izomorfi, izomorfe) (despre substanţe) Care, având o compoziţie chimică diferită faţă de o substanţă, posedă forme cristaline asemănătoare cu aceasta. /<fr. isomorphe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IZOMÓRF, -Ă adj. Care afectează forma însăşi. ♦ (Despre substanţe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă; (biol.; despre organisme sau organe) care se aseamănă din punct de vedere morfologic. [var. isomorf, -ă adj. / < fr. isomorphe].

Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DN



IZOMÓRF, -Ă adj. 1. care afectează însăşi forma. 2. care prezintă izomorfism. (< fr. isomorphe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN