- izomerie
- IZOMERÍE s.f. Proprietate a unor substanţe cu aceeaşi compoziţie chimică de a avea însuşiri diferite, datorită modului diferit de aşezare a atomilor în moleculă. – Din fr. isomérie.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98izomeríe s. f., art. izomería, g.-d. izomeríi, art. izomeríeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIZOMERÍE f. Proprietate a unor substanţe de a avea compoziţie chimică identică şi structură diferită. [G.-D. izomeriei] /<fr. isomérieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIZOMERÍE s.f. Însuşire a unor substanţe de a avea proprietăţi fizice şi chimice deosebite, deşi au moleculele alcătuite dintr-un număr identic de atomi. ♦ Însuşire a nucleelor atomice ale aceluiaşi element chimic de a avea stări de energie şi, deci, proprietăţi radioactive diferite. [gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomérie].Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DNIZOMERÍE s. f. 1. proprietate a unor substanţe cu aceeaşi formulă moleculară de a avea însuşiri fizice şi chimice deosebite, datorită modului diferit de dispunere a atomilor în moleculă. 2. însuşire a nucleelor atomice ale aceluiaşi element chimic de a avea stări de energie şi, deci, proprietăţi radioactive diferite. 3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiaşi specii. 4. influenţă egală a factorilor ereditari. (< fr. isomérie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.