izochimen

izochimén adj. m., pl. izochiméni; f. sg. izochiménă, pl. izochiméne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IZOCHIMÉN, -Ă adj. Cu egală temperatură medie de iarnă. // s.f. Linie care uneşte punctele de pe suprafaţa Pământului cu aceeaşi temperatură medie în timpul iernii. [var. isochimen, -ă adj., s.f. / < fr. isochimène, cf. gr. isos – egal, cheimainen – a fi rece].

Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DN



IZOCHIMÉN, -Ă I. adj. cu egală temperatură medie de iarnă. II. s. f. linie care uneşte punctele terestre cu aceeaşi temperatură medie în timpul iernii. (< fr. isochimène)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN