izmană

IZMÁNĂ, izmene, s.f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [var.: (reg.) izmeánă s.f.] – Din bg. izmeni.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



IZM//ÁNĂ izmanăéne f. mai ales la pl. Articol de lenjerie bărbătească în formă de pantaloni; indispensabili. /<bulg. izmeni

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



izmánă (izméne), s.f. – Indispensabili. – Mr. zmeană, megl. izmeani. sl. izmĕna "schimb" (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 144; Tiktin; Conev 83 şi 99; Densusianu, GS, II, 316; DAR); pentru semantism, cf. it. mutande, rom. schimburi. cf. primeni. Sing. este rar. – Der. izmeni, vb. (a schimba, a altera; refl., a se schimba, a se înrăutăţi; refl., a face nazuri, a se răsfăţa), din sl. izmĕniti "a schimba"; izmeneală (var. înv. izmenitură), s.f. (moft, afectare).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER