- izbăvinţă
- izbăvínţă s.f. (înv.) izbăvire.Trimis de blaurb, 02.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
izbăvi — IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. tranz. şi refl. (pop.) A scăpa (dintr o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti. Trimis de valeriu, 17.01.2008. Sursa: DEX 98 IZBĂVÍ vb. v. mântui. Tri … Dicționar Român