- iurtă
- IÚRTĂ, iurte, s.f. Locuinţă demontabilă, specifică pentru populaţiile nomade mongole sau turcice, de formă conică (la mongoli) sau semisferică (la turci), alcătuită dintr-un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc, acoperit cu pâslă. – Din rus. iurta.Trimis de valeriu, 29.10.2007. Sursa: DEX '98iúrtă s. f., g.-d. art. iúrtei; pl. iúrteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIÚRT//Ă iurtăe f. (la popoarele nomade din Asia Centrală) Locuinţă demontabilă, de formă conică sau semisferică, acoperită cu pâslă, rogojini sau piei. /<rus. jurtaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIÚRTĂ s.f. Colibă din pâslă, din piei etc., folosită de nomazii din Asia Centrală. [< rus. jurta].Trimis de LauraGellner, 13.08.2006. Sursa: DNIÚRTĂ s. f. colibă din pâslă, din piei etc. folosită de nomazii din Asia Centrală. (< rus. iurta)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.