- iudă
- IÚDĂ, iude, s.f. Om trădător; om făţarnic, prefăcut. – Din sl. Ijuda.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98IÚDĂ s. v. trădător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeiúdă s. f., g.-d. art. iúdei; pl. iúdeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIÚD//Ă iudăe f. Persoană care înşală; om făţarnic, lipsit de sinceritate. /<sl. IjudaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXiúdă (iúde), s.f. – 1. Cămătar. – 2. Om trădător, făţarnic, prefăcut. – 3. Om fără milă. – 4. Duh rău. – 5. (arg.) Agent, curcan. – 6. Vînt. – 7. Copaci doborîţi de vînt. De la Iuda (Tagliavini, Arch. rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explică sensul 7 din sl. judŭ "membru", care nu pare clar. Ar putea fi mai curînd o extindere a sensului 6, care se explică, la rîndul lui, printr-o confuzie cu iugă, s.f. (vînt de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalîc, s.n. (arg., trădare; misiunea agentului de poliţie); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face să păcătuiască), cf. Iordan, BL, IX, 65 (după DAR, în legătură cu rut. juditi).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.