- itinerar
- ITINERÁR, itinerare, s.n. Drum pe care se desfăşoară o călătorie, cu indicarea localităţilor parcurse; marşrut. ♦ Indicator care cuprinde staţiile şi orele de plecare şi de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius.Trimis de valeriu, 19.06.2008. Sursa: DEX '98ITINERÁR s. 1. v. rută. 2. v. linie.Trimis de siveco, 11.01.2009. Sursa: Sinonimeitinerár s. n., pl. itineráreTrimis de siveco, 03.11.2006. Sursa: Dicţionar ortograficITINERÁR itinerare n. 1) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de un vehicul sau de o persoană); rută; traseu; drum. 2) Orar al circulaţiei vehiculelor de transport în comun. /<fr. itinéraire, lat. itinerariusTrimis de siveco, 03.11.2006. Sursa: NODEXITINERÁR s.n. Drumul pe care se desfăşoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [cf. fr. itinéraire, lat. itinerarium < iter – drum].Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DNITINERÁR, itinerárii, (în gen. itineráre) s.n. itinerarTrimis de tavi, 17.09.2007. Sursa: DMLRITINERÁR s. n. 1. traseu pe care se desfăşoară o călătorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< fr. itinéraire, lat. itinerarium)Trimis de raduborza, 08.08.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.