- iterativ
- ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziţii temporale) Care exprimă o acţiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus.Trimis de valeriu, 29.03.2007. Sursa: DEX '98ITERATÍV adj. (gram.) frecventativ. (Formă verbală iterativ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeiteratív adj. m., pl. iteratívi; f. sg. iteratívă, pl. iteratíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficITERÁTIV iterativă (iterativi, iterative) gram. (despre forme verbale sau propoziţii temporale) Care exprimă o acţiune repetată. /<fr. itératif, lat. iterativusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXITERATÍV, -Ă adj. Care se face sau se repetă de mai multe ori. ♦ (gram.; despre verbe) Care exprimă o acţiune repetată, săvârşită în mai multe rânduri. [< fr. itératif, cf. lat. iterare – a repeta].Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DNITERATÍV, -Ă adj. 1. făcut, repetat de mai multe ori. 2. (despre verbe) care exprimă o acţiune repetată; frecventativ. 3. (mat.) recurent, ciclic. (< fr. itératif, lat. iterativus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.