- italian
- ITALIÁN, -Ă, italieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Italiei sau este originară din Italia. 2. adj. Care aparţine Italiei sau populaţiei ei, privitor la Italia sau la populaţia ei; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [pr.: -li-an] – Din it. italiano.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98ITALIÁN s., adj. 1. s. (fam.) macaronar. 2. adj. italienesc. (Marfă italian.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeitalián s. m., adj. m. (sil. -li-an), pl. italiéni (sil. -li-eni); f. sg. italiánă, pl. italiéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficITALI//ÁN1 italianánă (italianéni, italianéne) Care aparţine Italiei sau populaţiei ei; din Italia. [Sil. -li-an] /<it. italianoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXITALI//ÁN2 italianéni m. Persoană care face parte din populaţia de bază a Italiei sau este originară din Italia. [Sil. -li-an] /<it. italianoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXITALIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia. II. adj. care aparţine Italiei sau italienilor. o artă italiană = artă dezvoltată pe teritoriul Italiei, pe baza tradiţiei atât a artei romane, cât şi a celei paleocreştine şi bizantine. ♢ (s. f.) limbă romanică vorbită de italieni. (< it. italiano)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNitalián (italiánă), adj. – 1. Care face parte din populaţia de bază a Italiei. – 2. Care aparţine Italiei. – var. (pop.) italian, (înv.) ital. it. italiano, şi inainte (sec. XVII) din lat. italus. – Der. italian, s.m.; italiancă, s.f.; italienesc, adj. (italian); italieneşte, adv. (în limba italiană); (i)talienie, s.f. (înv., limba italiană); italienism, s.n.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.