- isteţeală
- isteţeálă s.f. (pop.) agerime de minte, vioiciune, iscusinţă, ingeniozitate; dibăcie, îndrăzneală.Trimis de blaurb, 02.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
isteţ — ISTÉŢ, EÁŢĂ, isteţi, e, adj. Ager (la minte), deştept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Isteţ ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic,… … Dicționar Român