- isterie
- ISTERÍE, isterii, s.f. Boală nervoasă caracterizată prin apariţia unor simptome neurologice foarte variate, nejustificate de existenţa unor leziuni şi declanşate prin şocuri emotive (accese de râs sau de plâns, convulsii, sufocări etc.), sugestie sau autosugestie etc. – Din fr. hystérie, it. isteria.Trimis de valeriu, 16.07.2006. Sursa: DEX '98ISTERÍE s. (med.) (înv.) isterism.Trimis de siveco, 16.07.2006. Sursa: Sinonimeisteríe s. f., art. istería, g.-d. art. isteríei; pl. isteríi, art. isteríileTrimis de siveco, 16.07.2006. Sursa: Dicţionar ortograficISTERÍ//E ĩ f. 1) Excitare nervoasă extremă manifestată printr-un comportament violent şi prin pierderea controlului asupra propriei persoane. 2) med. Boală de nervi manifestată prin convulsii şi prin accese de râs sau de plâns. [G.-D isteriei] /<fr. hystérie, it. isteriaTrimis de siveco, 16.07.2006. Sursa: NODEXISTERÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilităţii, prin convulsii etc., nejustificate de existenţa unor leziuni. [gen. -iei, var. histerie s.f. / cf. fr. hystérie < gr. hystera – uter].Trimis de LauraGellner, 16.07.2006. Sursa: DNISTERÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin excitabilitate mărită, accese convulsive, agresivitate etc. (< fr. hystérie, it. isteria)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNisteríe (isteríi), s.f. – Boală nervoasă manifestată prin accese de rîs sau de plîns, convulsii etc. – var. histerie. fr. hystérie. – Der. isteric, adj., din fr. hystérique; istericos, adj. (isteric), din ngr. ὐστεριϰός, sec. XIX, înv.; istericó, s.n. (isterie), din ngr. ὐστεριϰόν (Gáldi 203); istericale, s.f. pl. (isterie), din ngr. ὐστεριϰά.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
