- isnaf
- ISNÁF, (1) isnafuri, s.n., (2) isnafi, s.m. (înv.) 1. s.n. Breaslă, corporaţie. 2. s.m. Breslaş, meseriaş. – Din tc. esnaf.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98ISNÁF s. v. breaslă, breslaş, corporaţie, tagmă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeisnáf (breslaş) s. m., pl. isnáfiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficisnáf (breaslă) s. n., pl. isnáfuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficISNÁF1 isnafuri n. înv. Asociaţie de muncitori cu aceeaşi meserie (organizaţi în vederea apărării intereselor); breaslă. /<turc. esnafTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXISNÁF2 isnafi m. înv. Membru al unei asociaţii de muncitori cu aceeaşi meserie; breslaş. /<turc. esnafTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXisnáf (-furi), s.n. – Breaslă, corporaţie. – var. iznaf, esnaf. Mr. isnafe. tc. esnaf, din arab. sinf "clasă" (Şeineanu, II, 230; Byck-Graur 35), cf. bg. esnaf. sec. XVIII, înv.Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.