- irupe
- IRÚPE, irúp, vb. III, intranz. A ieşi la iveală sau a se manifesta dintr-o dată şi cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violenţă. ♦ fig. a se revărsa, a deborda. [var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).Trimis de baron, 12.08.2006. Sursa: DEX '98IRÚPE vb. v. erupe.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeirúpe (a izbucni) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irúpTrimis de siveco, 12.08.2006. Sursa: Dicţionar ortograficA IRÚPE irúp intranz. 1) (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a izbucni; a se dezlănţui; a se declanşa. 2) (de-spre lichide, aburi, gaze) A ieşi cu putere printr-o deschizătură îngustă; a ţâşni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violenţă. 4) (despre ape curgătoare) A ieşi din albie; a trece peste maluri; a se revărsa; a deborda. /<lat. irrumpereTrimis de siveco, 12.08.2006. Sursa: NODEXIRÚPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violenţă. [P.i. irúp, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNIRÚPE vb. intr. a se ivi, a se manifesta brusc, cu mare putere; a izbucni, a ţâşni. (după lat. irrumpere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.