- iriga
- IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigaţii pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un ţesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg, 3 sg. şi pl. irigheáză/irígăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA IRI//GÁ irigaghéz tranz. (suprafeţe arabile) A uda prin irigaţie; a supune irigaţiei. /<fr. irriguer, lat. irrigareTrimis de siveco, 20.01.2008. Sursa: NODEXIRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DNIRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.