iridiu

IRÍDIU s.n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puţin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuinţat la confecţionarea unor instrumente fizice şi chirurgicale, a vârfurilor de peniţă pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [var.: irídium s.n.] – Din fr. iridium.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



irídiu s. n. [-diu pron. -diu], art. irídiul; simb. Ir

Trimis de siveco, 12.08.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



IRÍDIU n. Metal alb-argintiu, foarte dur, având diferite întrebuinţări (la fabricarea instrumentelor chirurgicale, etaloanelor de măsurat etc.). [Sil. -diu] /<fr. iridium

Trimis de siveco, 12.08.2006. Sursa: NODEX



IRÍDIU s.n. Element chimic; metal rar, asemănător platinei, foarte dur şi rezistent la acţiuni chimice. [pron. -diu, var. iridium s.n. / < fr. iridium].

Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DN



IRÍDIU s. n. metal rar, asemănător platinei, dur şi rezistent la acţiuni chimice. (< fr. iridium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN